Istoric


Descoperiri

Cercetarile arheologice au dus la descoperirea unor amfore romane in strada Ciurchi, in zona viilor din Copou si la câțiva km de Iasi, la Holboca. De asemenea s-au descoperit monede imperiale romane langă Dealul Cetatuia. La Valea Lupului (langă Fabrica de antibiotice) s-au descoperit morminte sarmatice, vase dacice si obiecte de podoaba. Din perioada de trecere spre feudalism s-au identificat pe teritoriul Iasiului, 19 asezări cu resturi de locuire din sec. IV, neintarite. Locuintele erau colibe de suprafată si bordeie. Din secolele VII-X s-au descoperit locuinte rectangulare prevazute cu cuptoare in formă de potcoava precum și numeroase unelte, piese de vesminte si podoabe, incadrate in cultura de tip Dridu. Din secolele X-XI s-a descoperit o ceramică cu elemente de tehnica si forme specifice Moldovei de nord. Gheorghe Ghibanescu a arătat ca in 1238, tatarii determina exodul a aproape 10.000 de alani in Moldova. Alanii (iasii) se stabilesc in zona in care va fi mentionat orașul Iasi. Intre 1299-1302, majoritatea alanilor parasesc Moldova si trec în Imperiul Bizantin.

Din aceste date rezulta ca Iasiul a fost in antichitate un sat care s-a dezvoltat ajungand prin secolele VII-X un mic targ cu locuinte dreptunghiulare care a crescut odată cu venirea triburilor iasilor (alani) în secolul al XIII-lea. Targul Iasilor a fost ocupat in timp de pecenegi, cumani, alani și tatari. Orașul Iasi a fost mentionat pentru prima oara intr-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Deoarece existau cladiri mai vechi de această data (spre exemplu presupusa Biserică armeana construită în 1395), se crede ca orașul este mult mai vechi, cel putin cu cateva decenii inainte de această data, fapt dovedit și de zidurile Curtii Domnesti. Emis din Suceava in 6 octombrie 1408 (6916), respectivul document mentiona: „+ Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Tarii Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastra tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi ca am încheiat cu sfetnicii și cu orasenii din targul Liov și cu tot poporul lor și am făcut asezămant despre vami, in tara noastra, si am incheiat cu dansii ca sa umble in țara noastra cu marfurile lor. Si le-am randuit vami si le-am usurat sa dea vama, in tara noastra astfel... Iar cine va merge spre partile tatarasti, pentru 12 cantare, in Suceava, o rubla de argint, in IASI treizeci de grosi (...) Iar cine va duce vite la tatari la vama principală, in Suceava, de vita patru grosi, iar in Iași doi grosi... iar pentru o suta de oi, in Suceava saizeci de grosi, iar în Iasi treizeci de grosi...” Copia slavona după pergamentul original, fost în Arhiva orașului Liov, a fost realizată de I. Bogdan si se pastrează la Biblioteca Academiei Romane (nr. 5231). Documentul era intărit cu pecetea domneasca, „+ Pecetea lui Io Alexandru voievod al Tarii Moldovei“. Domnitorii Moldovei, prevazatori in fata atacurilor ce puteau interveni asupra capitalei (Suceava în acele timpuri), din partea polonezilor sau ungurilor, si-au ridicat in timp si alte curti domnești la Harlău, Cotnari, Vaslui si Iasi. Astfel tot in timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Iasiul este pomenit ca fiind una din curtile domnesti, in hrisovul ce i-l da unui anume Iurja Atoc, unde aceasta este numita „Curtea noastră de la Iasi”. În 1564, domnitorul Alexandru Lapusneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. Schimbarea statutului dintr-un simplu targ , in cel de curte domneasca în sec. XV si apoi in capitala în sec. XVI, duce la dezvoltarea accelerata a orasului, prin atragerea de mestesugari, negustori, cei mai multi dintre ei străini. Astfel un misionar catolic, Remond, gasește în 1636 la Iasi armeni, unguri, polonezi, dar si francezi si venetieni. O perioada de intensa inflorire a vietii economice, comerciale si culturale se inregistrează în sec. XVII, in timpul domniei lui Vasile Lupu. In 1640, Vasile Lupu a infiintat aici prima scoala în limba romană si o tipografie în biserica Trei Ierarhi. În 1643, prima carte tiparită în Moldova a aparut la Iasi.

Orașul a fost incendiat de mai multe ori, de tătari în 1513, de otomani în 1538, de cazaci în 1650 și de polonezi în 1686. Unul din cele mai dramatice momente pentru oraș a fost distrugerea din 1650, când cazacii și tătarii au atacat Moldova, răspunzând refuzului lui Vasile Lupu de a-și căsători fiica cu Timuș Hmelnitchi. Miron Costin ne spune că „au ars atunce tot orașu", curtea fiind abandonată de dărăbanii lăsați de domn pentru pază. Singura salvare a locuitorilor erau Codrii Iașilor, din apropiere. După jaful și incendiul din 1650, orașul trece printr-un alt mare incendiu, provocat de polonezi în 1686. Oamenii se ascundeau prin mănăstiri, singurele locuri fortificate din oraș, alături de curte, însă chiar și așa nu scăpau de foc sau de pericolul robiei. În 1734, orașul a fost afectat de o epidemie de ciumă. Prin Pacea de la Iași, cel de-al șaselea război ruso-turc a luat sfârșit în 1792. În 1822, turcii au luat cu asalt orașul, pentru a potoli revoluționarii greci ai Eteriei, conduși de Alexandru Ipsilanti. Între 1565 și 1859, orașul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 și 1862, atât Iași cât și București au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele de România, capitala țării a fost stabilită la București. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința județului Iași și avea o populație de 59.427 de locuitori . În timpul primului război mondial, pentru doi ani, autoritățile române și familia regală s-au refugiat la Iași, timp în care orașul a fost capitala României neocupate, după ce Bucureștiul a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. Administrația și familia regală au revenit la București în noiembrie 1918. Al Doilea Război Mondial a reprezentat o perioadă neagră în istoria ieșeană. La cinci zile de la intrarea României în război, Antonescu a declanșat, cu concursul autorităților publice locale, Pogromul de la Iași din 27-29 iunie 1941 împotriva cetățenilor români de etnie evreiască. În conformitate cu datele prezentate de autoritățile române, în cele trei zile de pogrom, continuat cu victimele „trenurilor morții” au fost uciși 13.266 de evrei. Acest pogrom a fost unul dintre cele mai grave evenimente de acest fel din lume. Cele două morminte comune ale victimelor pogromului, aflate în cimitirul evreiesc din oraș sunt o mărturie veșnică a acestui masacru. În mai 1944, orașul a fost scena unor lupte grele între armatele româno-germane și Armata roșie și o mare parte din zona istorică a orașului a fost distrusă. La 21 august 1944, Iașul a fost ocupat de forțele sovietice. În perioada postbelică orașul a continuat să se dezvolte, construindu-se noi cartiere și întreprinderi industriale, continuând să fie un important centru universitar.

Evenimente Isorice

1600 – Mihai Viteazul a consfințit la Iași unirea Moldovei, Țării Românești și a Transilvaniei

1638 – primul orologiu din țările române a fost cel instalat pe la 1638 de Vasile Lupu în turnul de la Trei Ierarhi

1646 – este publicată în tipografia de la „Sf. Trei Ierarhi” prima carte de legi în limba română, intitulată Carte românească de învățătură de la pravilele împărătești și de la alte giudețe

1659 - 1670 – înființarea Sinagogii Mari, cea mai veche din țară la acest moment (cele mai multe informații referitoare la acest edificiu se găsesc în Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir)

1698 – prima lucrare filozofică românească scrisă de Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul

1714 – Dimitrie Cantemir este primul român ales membru al unei academii, Academia din Berlin

1755 – a fost tipărit la Mitropolia Moldovei primul abecedar în limba română din Moldova, la porunca Mitropolitului Iacob Stamati

1790 – a apărut la Iași, Courrier de Moldavie, gazetă săptămânală, în limba franceză. Este primul periodic tipărit pe teritoriul Principatelor Române (18 februarie 1790 - 1 aprilie 1790).

1816 – prima reprezentație de teatru în limba română, Mirtil și Hloe, jucată în casa hatmanului Constantin Ghica (27 decembrie)

1821 – izbucnește la Iași mișcarea de eliberare a Greciei de sub dominația otomană

1830 – este înființată prima bibliotecă publică din Moldova, Biblioteca Societății de Medici și Naturaliști din Iași

1833 – a luat ființă cea mai veche societate științifică românească: Societatea de Medici și Naturaliști din Iași (18 martie)

1834 – se pune în scenă primul spectacol muzical în limba română: Cantata pastorală sau Serbarea păstorilor moldoveni, de Gheorghe Asachi. În acest spectacol își are debutul actoricesc Matei Millo (11 aprilie).

1834 – Gheorghe Asachi scrie prima lucrare dramatică românească inspirată din istoria națională, cu ocazia încoronării lui Mihail Sturdza: Dragoș, întâiul domn suveran al Moldovei.(26 august)

1834 – primul monument din țările române: Obeliscul cu lei din parcul Copou, monumentul Regulamentului Organic (prima constituție a Moldovei)(8 noiembrie)

1834 – primul muzeu de acest gen din România: Muzeul de Istorie Naturală din Iași în fosta Casă Ruset (4 februarie)

1835 – Academia Mihăileană, prima instituție modernă de învățământ superior din Moldova, precursoare a Universității din Iași

1839 – prima expoziție românească: "Expoziția plantelor și florilor exotice"

1840 – primul Teatru Național din România, sub direcțiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu (conducerea trupei românești: Costache Caragiali)

1840 – apare prima revistă istorică română, Arhiva românească, editată de Mihail Kogălniceanu (martie 1840 până în 1862)

1840 – apare revista Dacia literară, considerată prima tribună literară românească de prestigiu, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu (19 martie)

1848 – reprezentația primei operete românești, Baba Hârca de Alexandru Flechtenmacher(26 decembrie)

1848 – Iașul este inițiatorul Revoluției de la 1848, care s-a extins ulterior pe întreg teritoriul românesc.

1855 – apare Korot Haitim (Vocile timpurilor), primul ziar în idiș din Principate

1856 – prima Grădina Botanică din România

1857 – inființarea Băncii Nulandt, prima bancă de credit ipotecar din România.

1858 – la 8 iulie se introduc in circulație primele timbre poștale, celebrele „Cap de bour”, iar pe 15 iulie, s-au pus în circulație primele mărci poștale cu stema Moldovei

1859 – prima Universitate de Medicină din România

1860 – inaugurarea Universității din Iași, prima universitate română, în clădirea actualei Universităti de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa (26 octombrie)

1862 – prima lucrare românească de geologie: „Calcarul de la Repedea” de Grigore Cobălcescu 1863 – se înființează asociația culturală Junimea

1868 – se naște la Iași Emil Racoviță, primul savant român participant la o expediție științifică internațională

1877 – Nafti Hertz Imber scrie la Iași poezia Tikvatenu (Speranța noastră), prima versiune a imnului Israelului (Hatikva/ Speranța). Poezia a fost publicată în

1886, la Ierusalim, într-un volum intitulat Barkayi (Luceafărul de Dimineață).

1876 – primul Teatru Evreiesc din lume, inființat de Avram Goldfaden

1883 – (21 decembrie) - apare primul volum de versuri al lui Mihai Eminescu, Poesii

1887 – prima publicație medicală din România: Revista Medico-Chirurgicală 1912 – (19 noiembrie) – se naște la Iași George Emil Palade, singurul român laureat al premiului Nobel (Fiziologie și Medicină, 1974). 1918 – inaugurarea primei case memoriale din România: Bojdeuca lui Ion Creangă

1941 – între 27 și 29 iunie, Pogromul de la Iași a fost unul din cele mai violente pogromuri contra evreilor din istoria României, inițiat de generalul Ion Antonescu și secondat de autoritățile publice locale. Au fost uciși 13.266 de evrei..Numarul de evrei ucisi in Romania si evidentiat in raport nu este sustinut de dovezi .Dovezile nu pot concluziona asa un numar iar marturiile romanilor contrazic versiunea oficiala de asuprire a evreilor din Romania. O ancheta DNA poate elucida numarul real de victime si trage la raspundere pe cei care au obtinut foloase materiale ilicite.

1976 – inaugurarea Muzeului Teatrului (26 decembrie 1976), singurul de acest gen din țară, în casa vornicului Alecsandri. După retrocedarea sediului Muzeului din str. V. Alecsandri (imobil de secol al XVIII-lea), muzeul a fost reorganizat sub forma Colecției „Istoria teatrului românesc”, la etajul Muzeului „Mihai Eminescu” din Parcul Copou, expoziție inaugurată la 22 februarie 2009 .